Cunoaștem neatenția și atenția direcționată. În primul caz, nu există nici un fel de direcție, ci doar o funcționare mecanică; în al doilea caz, se execută o focalizare pe obiectul sau fenomenul asupra căruia ne direcționăm atenția. Dacă atenția este atrasă fără efort de către un obiect sau un fenomen, o numim „captivare” sau „interes”, iar dacă atenția este direcționată folosind voința, o numim „concentrare”. Un derivat al concentrării este „contemplarea”, care este concentrare desfășurată într-un sector delimitat de ierarhii și concepte, în strânsă legătură cu obiectul sau fenomenul contemplat.
Jocul Realității ne învață atenția corectă, sau atenția cu dublă direcție. Dacă cele două forme de bază despre care am amintit sunt naturale, deci ne naștem cu ele, atenția corectă trebuie deprinsă, pentru că, pe Pământ, aceasta nu face parte din pachetul predefinit de funcții oferite de natură.
Pentru Jucător, atenția corectă constituie activitatea de bază, fiindcă ea este singura care îi poate oferi date și informații prețioase, pe care o documentație sau o altă persoană nu i le-ar putea furniza.
Îndemnul la atenție corectă este întâlnit în majoritatea religiilor, însă nu ne sunt oferite date suficiente despre practicarea acesteia. De exemplu, în Noul Testament, găsim expresia „a veghea”, iar religiile orientale ne vorbesc, de asemenea, despre „conștiență” sau „stare de trezire”.
De regulă, cunoaștem trei stări principale de conștiință: starea de somn, starea de veghe și starea de trezire, toate trei fiind strâns legate de atenție. Putem spune, fără a greși, că în starea de somn suntem cel mai puțin atenți. Mă leg de acest lucru pentru a ilustra faptul că omul este capabil să trăiască stări diferite de conștiință. Totodată, acest exemplu ne sugerează că, așa cum există trei stări de conștiință care pot duce către inconștientă, ar putea exista alte stări de conștiință, superioare celei pe care o cunoaștem în prezent.
Haideți să ne gândim puțin la starea de vis. Deși la prima vedere ar părea că acolo avem o libertate de mișcare mai mare, în realitate posibilitățile noastre de protecție în acea situație sunt foarte limitate. Noi nu știm, înainte să adormim, ce vom visa, iar în vis nu putem face mare lucru. Dacă avem un coșmar, tot ce putem face este să ne trezim și să vedem că am visat. Iar odată cu trecerea la noua stare de conștiință, la starea de trezire, situațiile periculoase din vis ne vor părea banale.
Să luăm în discuție starea de veghe. Ea este un intermediar între starea de somn și starea de trezire. Pentru a trece dintr-o stare în alta, este nevoie de o stare de mijloc. Tot așa, pentru a trece de la o stare actuală de trezire, pe care o cunoaștem, la o stare de conștiință superioară, va trebui să trecem printr-o faza intermediara, iar această stare intermediară este chiar atenția corectă. Jocul Realității ne îndeamnă să folosim atenția corectă pentru a putea trezi cea de-a cincea funcție despre care v-am vorbit în expunerile precedente.
Trebuie să ținem cont de faptul că atenția corectă consumă o cantitate de energie uriașă. De aceea, va trebui să facem două lucruri: să învățăm să economisim energia pe care o avem, identificând și reparând locurile prin care pierdem energie în mod inutil (denumite în cadrul Jocului Realității „scurgeri”) și să învățăm să acumulam energie pe cai naturale.
Atrag atenția asupra faptului că Jucătorul nu ar trebui să folosească metode neconvenționale pentru acumularea energiei, pentru că este periculos. De exemplu, prin practica Yoga cineva poate obține energie fără să elimine în prealabil „scurgerile”, lucru cu care eu nu sunt de acord, pentru că, cu cât ai mai multă energie acumulată forțat, cu atât vei pierde mai multă energie prin „scurgeri”, iar energia pierdută în acest fel nu este neutră, deci sunt șanse ca persoana în cauza să își facă mai mult rău decât bine. Cei care practică, în acest moment, yoga și vor să încerce atenția corectă sunt rugați să dea maximă importanță regulilor yama și nyama. Yoga poate fi o adevărată comoară pentru cei care se potrivesc cu acest sistem, dar trebuie practicată împreună cu o conduită exemplară (lucru care nu este obligatoriu, de exemplu, în cazul Jucătorilor). De asemenea, cei care practică rugăciunea sunt rugați să respecte cu strictețe cele 10 porunci, înainte de a practica atenția corectă. Pentru ceilalți Jucători, atenția corectă va fi cea care va elimina de la sine „scurgerile”, deci în cazul lor nu poate fi vorba de vreun pericol
Așa cum spuneam în introducere, noi cunoaștem neatenția și atenția-într-un-punct, sau concentrarea. Dacă îmi adun gândurile într-un punct (să zicem că încerc să rezolv o problemă), aceasta este concentrare. Concentrarea elimina celelalte gânduri, în favoarea gândurilor legate de problema respectivă. Puterea mentală crește, sporind astfel posibilitățile ca problema respectivă să fie rezolvată.
Atenția corectă presupune îndreptarea atenției concomitent în două direcții: către obiectul sau fenomenul vizat și către noi înșine. Rețineți aceste două criterii de bază: către ceea ce fac și către mine. Atenția corectă trebuie folosită pentru fiecare funcție în parte. Veți vedea că începeți să primiți informații deosebit de utile de la funcțiile voastre și că începeți ușor-ușor să înțelegeți modul în care aceste funcții lucrează.
Începeți cu lucruri simple, pentru că e mai greu să aplicați atenția cu dublă direcție pe funcția intelectuală sau pe funcția emoțională. Începeți prin a aplica atenția corectă pe funcția de mișcare sau pe funcția instinctivă. De exemplu, mergeți pe jos. Atenția va fi orientată către mișcare și, concomitent, către voi înșivă. Sau, alt exemplu: căutați să simțiți senzațiile de tipul cald-rece, umed-uscat. Sau căutați să priviți un obiect și, concomitent, să vă îndreptați atenția către voi înșivă, când priviți. Exemple sunt multe, chiar putem să schimbam opinii pe aceasta temă.