Se poate trăi foarte bine și fără iubire. Aerul și hrana sunt necesare pentru ca viața să poată exista, însă nu și iubirea. Ea nu este absolut necesară pentru ca viața să-și vadă de mersul ei firesc. Poți trăi foarte bine întreaga viață fără ca iubirea să ți se întâmple. Pot să fac afirmația că cei mai mulți oameni așa și trăiesc, având impresia că știu să iubească și să fie iubiți, când de fapt nu fac altceva decât să se autoiluzioneze.

În societatea noastră este rușinos să spui că nu știi să iubești. E în regulă să spui că nu știi matematică sau chimie, dar nu poți să spui că nu știi să iubești. Dincolo de o anumită vârstă, dacă spui că nu știi să iubești, te vei face, cu siguranță, de râs. Se presupune în mod eronat că toată lumea știe să iubească.

Ține minte un lucru important, poți atinge chiar și iluminarea fără să iubești. Da, poți fi iluminat fără să iubești absolut deloc, și este așa pentru că iluminarea este o necesitate. Iubirea, în schimb, este un lux pe care ți-l poți permite sau nu. Dacă nu ți-l poți permite, vei trăi o viață seacă și fără rost și nici n-o să observi asta, pentru că și ceilalți au o viață la fel de seacă precum o ai și tu; așadar, vei vedea în jurul tău aceeași nuanță de gri pe care o vezi la tine - o să ți se pară normal să duci o astfel de viață.

Când intri în contact cu un om trist și deprimat, este în regulă, pentru că dacă te compari cu el, automat tu pari ceva mai fericit. De-aia ne și înconjurăm de oameni triști, pentru că noi știm să ne evaluăm propria fericire doar în comparație cu nefericirea altora. Cu cât cei din jur sunt mai nefericiți, cu atât ne vom simți noi mai fericiți și mai stăpâni pe noi înșine. Deci, dacă avem posibilitatea să-i facem pe ceilalți nefericiți, o vom face, ca să ne putem simți mult mai fericiți decât ei.

Se întâmplă și invers, cineva să fie mai fericit decât noi. Atunci avem o problemă. Dacă cel de lângă noi este nefericit e în regulă, dar dacă este fericit, aproape că intrăm în panică. Trebuie să facem neapărat ceva să-i schimbăm starea, pentru că e greu de suportat un om care e fericit. De-aia țipăm la copii când se joacă și țopăie, de-aia încercăm să-i „educăm” și să-i facem ca noi, adică nefericiți, triști, apatici.


Uneori, natura glumește cu oamenii și trimite pe Pământ ființe care debordează de fericire. Oamenii fericiți sunt imposibil de tolerat de către mase. Un astfel de om, de exemplu, a fost Iisus Hristos - el era fericit și, culmea, îi învăța și pe ceilalți să fie fericiți. Așa ceva nu putea fi tolerat, deci au făcut tot posibilul să-l ucidă. Cum e posibil să lași în viață un om atât de viu și de fericit, când întreaga noastră societate se bazează pe mizerie și suferință? L-au ucis pe Iisus, apoi șleahta de golani ucigași, respectiv preoții și politicienii, i-au interpretat vorbele în așa fel încât să facă oamenii și mai nefericiți. Le-au impus oamenilor tot felul de tâmpenii în numele lui Iisus, de exemplu le-au spus că el a fost ucis „pentru mântuirea noastră” - dacă le păsa așa de tare de mântuirea noastră îl lăsau să trăiască. Ce să spun, ucizi un om, apoi spui că a murit pentru mântuirea noastră. Încă se întâmplă lucruri de genul acesta în zilele noastre - preoții și politicienii întorc vorbele iluminaților pentru a obține cât mai multă putere asupra maselor. Și nu te lăsa păcălit, crezând că preoții nu mai au influență asupra maselor. O nouă „religie”, denumită știință, prostește în continuare lumea, așa cum religia o prostea până acum câteva sute de ani. S-a făcut doar un schimb de putere din mâna preoților în mâna afaceriștilor, atâta tot. Omul a rămas la fel de credul și de stupid cum era și înainte. S-a schimbat doar stăpânul. Acum, dacă spui ceva împotriva afirmațiilor „dovedite științific”, ești imediat considerat prost. În următoarea sută de ani, probabil că o să vedem oameni uciși în numele științei. Prostia omului este enormă.

Un om tânăr este greu de stăpânit, pentru că este efervescent, viața pulsează în el. La noi, la țară, pentru a face animalele să te asculte, trebuie să le castrezi. Porcii, caii, boii, sunt castrați pentru a-i face să te asculte și pentru a-i putea îngrășa. Un cal tânăr, un mânz, este aproape imposibil de stăpânit dacă vede o iapă în călduri. Mi s-a întâmplat, în copilărie, să mă aflu într-o căruță trasă de un cal tânăr, eram împreună cu un unchi de-al meu. Pe lângă noi a trecut o altă căruță la care era înhămată o iapă. Mânzul aproape că a răsturnat căruța - o forță colosală l-a făcut să uite de orice altceva și să fie concentrat doar la acea iapă. Dar odată ce ai castrat mânzul, el va fi de acord să fie înhămat, va mânca, se va îngrășa, va fi docil.

Cu oamenii nu poți face același lucru pe care îl faci cu animalele. Chiar dacă politicienii și preoții și-ar dori să poată castra oamenii fizic, este riscant, aceștia s-ar opune și ar deveni violenți. Însă nu este nicio problemă, oamenii sunt mult mai proști decât animalele, pe ei îi poți păcăli spunându-le că le dai funcții, că le dai decorații, că devin sfinți, poți să-i păcălești mult mai ușor decât poți păcăli animalele. și se castrează singuri. Un animal n-o să renunțe niciodată la împerechere pentru a primi o funcție înaltă sau pentru un salariu mai mare. În goana lor după mărgeluțe albastre și titluri, oamenii se castrează singuri, uită să mai iubească, uită să mai fie atenți unii cu ceilalți și râd de tine dacă le spui că sunt proști și că n-au zece vieți de prăpădit.

Iar politicienii și preoții știu foarte bine cum se produce această castrare la oameni. Până la vârsta de 12 ani, corpul strânge energie vitală în centrul unu al ființei, denumit în yoga muladhara. Rareori, centrul doi, centrul sexual, este atins în această perioadă de surplusul de energie vitală, iar copilul trăiește primele sale senzații erotice, ia pentru prima dată contact cu corpul lui. În mod eronat, până la Freud se credea că dacă nu ajung la pubertate, copiii nu simt absolut nicio trăire de natură erotică. S-a dovedit că nu este așa. și ați observat ce facem? Când copilul bagă mâna în chiloți și își atinge organele sexuale, imediat devenim speriați și-i spunem: ia mâna de acolo, e câh, nu e frumos, te vede lumea!. După vârsta de 12 ani, corpul uman devine apt pentru a putea muta energia de pe centrul vital pe cel sexual. Timp de 30 de ani, de la vârsta de 12 ani, prana (energia vitală din aer) va hrăni corpul astral. La nivel fizic se observă doar un schimb de gaze, dar la nivel subtil, aerul conține o anumită energie, denumită de yogini prana. Fiecare inspir aduce în organism o cantitate suplimentară de prana, iar corpul astral devine din ce în ce mai plin de viață - întocmai cum hrana alimentează corpul fizic. După vârsta de 42 de ani, corpul astral începe să piardă din energie; la fiecare expir, corpul își va pierde din vitalitate. Energia vitală acumulată până atunci începe să părăsească corpul, încetul cu încetul, iar moartea naturală se produce în momentul în care energia vitală a părăsit în întregime corpul. În popor se folosește expresia „și-a dat duhul” său „și-a dat ultima suflare”.

Preoții și politicienii cunosc acest lucru. și mai știu că dacă în perioada 12 - 42 de ani, omul își trăiește și se bucură la nivel profund de propria sexualitate, energia urcă mai sus de centrul doi, atinge centrul trei. Prin asta, oamenii dobândesc voință, iar dacă atinge centrul patru, dobândesc inteligență afectivă. Ajunși în acest punct, oamenii vor deveni imposibil de manevrat - așadar, politicienii și preoții vor avea grijă de castrarea tuturor oamenilor începând de la vârste fragede. Aproape nimeni nu este lăsat să se dezvolte natural, pentru că este periculos. Oamenii ar putea deveni brusc rebeli și n-ar mai putea crede în minciunile lor. Când politicienii le-ar spune să-și riște viața pentru tot felul de prostii, oamenii ar reacționa. Niște oameni conștienți ar ști că nu au mai multe vieți la dispoziție să iubească și să fie iubiți. Nu este timp de pierdut și de făcut nazuri, nu ai timp să aștepți să apară Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana și să ți se dea cu totul pe tavă, fără ca tu să miști un deget, eventual să strâmbi și din nas.


Niște oameni sinceri ar ști că NU e în regulă să nu poți iubi și să nu știi cum să faci asta, s-ar îngrijora. Tu te îngrijorezi dacă ești murdar, dacă n-ai unde locui și dacă n-ai ce mânca, dar nu te îngrijorează deloc faptul că nu știi să iubești. Poate că n-ar strica să te gândești bine la lucrurile astea. A venit momentul să discutăm despre continența sexuală, calea prin care energia vitală poate fi transformată în energie mult mai rafinată, despre metodele care te pot transforma dintr-un simplu animal care doar se reproduce, într-o ființă extraordinară, cu totul și cu totul neobișnuită.

Despre conflicte

O să începem cu studiul conflictelor dintre bărbați și femei, ca să urmăm o ordine firească a celor discutate până acum. Observăm cu ușurință conflictele care apar între bărbați și femei, dar nu cunoaștem rădăcina acestor conflicte. Lumea discută pe tema asta de mii de ani, bărbații își țin partea, femeile la fel - peste tot, multă prostie și discuții inutile purtate deoameni care cunosc doar o mică părticică dintr-un întreg și încearcă să-i forțeze pe ceilalți să accepte punctul lor limitat de vedere.

Țin să vă atrag atenția asupra faptului că informațiile pe care le veți primi în continuare au caracter confidențial. Vă rog să nu discutați cu nimeni despre asta și să căutați pe cât posibil să evitați implicarea în discuții pe această temă cu cei care au ca unic scop menținerea conflictelor și a micilor războaie inutile.

O să fie o discuție lungă, fiindcă subiectul are importanță deosebită. Odată înțeleasă această schemă, veți putea scăpa definitiv de o mare parte dintre conflictele pe care le aveți cu cei de lângă voi. Vă rog să rețineți: cuplul tantric nu poate exista atâta timp cât între iubit și iubită există conflicte - în cadrul cuplului tantric nu există războaie, există doar studiu de sine.

Despre ce este vorba, de fapt... femeile acuză bărbații că nu le dau suficientă atenție, că sunt insensibili și că sunt interesați doar de sex. La rândul lor, bărbații acuză femeile că nu au suficientă dorință de sex, că după ce se implică într-o relație, apetitul lor scade simțitor, că după nașterea unui copil, acestea manifestă din ce în ce mai rar atracție față de sex și așa mai departe. Cam toate conflictele pornesc de aici, având tot felul de ramificații: femeile acuză bărbații că sunt tot timpul cu ochii după femei, după agățat, că nu se implică suficient în relație, iar ei le acuză pe ele că sunt reci sau rele. Se ajunge, mai ales în cazul oamenilor limitați din punct de vedere intelectual, la acuze grave de genul „bărbații sunt așa, femeile sunt așa”, fără să se ia deloc în calcul faptul că oamenii sunt, totuși, diferiți și că nu se poate generaliza.

Noi aici nu putem discuta despre „cine are dreptate” în povestea asta, pentru simplul motiv că nimeni nu are dreptate. Veți vedea și de ce nici nu poate avea nimeni dreptate când își acuză iubitul/iubita și de ce este absurdă și neconstructivă discuția în felul acesta.

Vă prezint următoarea schemă, formată dintr-un pătrat pe colțurile căruia vom nota copilul, femeia, bărbatul și mediul nostru de dezvoltare, respectiv planeta pe care locuim. Cu ajutorul acestei scheme vom înțelege de unde apare conflictul între bărbați/femei/copii și mediul exterior, pentru că toate acestea comunică între ele. De asemenea, în jurul acestui pătrat se află două cercuri, care simbolizează direcțiile de mișcare energetică între aceste puncte, respectiv mișcare în sensul acelor de ceas (Yin) și mișcare în sensul invers al acelor de ceas, respectiv Yang.

Gurdjieff căuta să le explice oamenilor care este diferența dintre esență și personalitate. Este o muncă dificilă pentru a face distincție între cele două - peste tot există vorbăraie inutilă pe aceste teme, ideea e că la omul obișnuit, esența și personalitatea se amestecă și sunt confundate de către mintea conștientă. Voi spune doar că esența este cea care se manifestă înainte ca personalitatea să se formeze. În jurul vârstei de 7 ani sau chiar mai devreme, apare brusc noțiunea de EU. Ceea ce era perceput înainte de acest moment este esența, tot ceea ce începe să se formeze pe baza acelui EU, poartă denumirea de personalitate. Este o întreagă discuție despre cum apare acel EU în conștiință. Deocamdată, o să fac afirmația că EU apare în momentul în care corpul a evoluat suficient, astfel încât zona minții conștiente să poată face o colecție de clipe trecute. Când copilul va putea reține consecutiv 2 - 3 momente de prezent, atunci apare noțiunea de EU, și prin asta, personalitatea. Munca omului în perioada imediat următoare este de a acumula tot felul de informații și de a consolida cât mai bine acest EU. Acest lucru este folositor, dar trebuie completat cu dezvoltarea esenței. Dezvoltarea esenței presupune alt tip de muncă, iar disciplinele studiate la școala nu ne ajută în acest sens.

Să revenim la pătratul din schema prezentată și să facem legătura între personalitate/esență și direcția de curgere energetică. Atâta timp cât personalitatea nu s-a format, ca de exemplu, în cazul copilului, se va manifesta esența. Predefinit, sensul de mișcare natural al vieții este Yin, așadar, până la 7 ani, direcția de deplasare energetică va fi Yin. Momentul în care apare personalitatea este acela în care direcția de deplasare/curgere energetică se schimbă. La nivelul universului interior al ființei, se reproduce „căderea în păcat” descrisă în Biblie.

Să discutăm acum despre „punctele de atracție”, explicație prin prisma Jocului Realității: aceste puncte, denumite și „puncte de fascinație”, sunt zone către care ființa umană este atrasă în asemenea mod, încât voința îi este anihilată. Aceste „puncte de fascinație” pot fi plăcute sau neplăcute, ori plăcute și neplăcute în același timp. Ceea ce trebuie reținut este faptul că fascinația, în aceste cazuri, este imensă și împotrivirea devine aproape imposibilă, chiar dacă, în anumite situații, ființa își dorește din toate puterile să scape de ele. De cealaltă parte, „punctele de echilibru”, reprezintă acele zone în care ființa își găsește locul și se poate relaxa. În acele clipe, energia se deplasează în manieră naturală: corpul fizic, mintea și corpul emoțional conlucrează.

Iată cum poate fi folosită schema: se alege direcția de curgere energetică. „În fața” zonei de interes se află punctul de fascinație, iar „în spatele” zonei de interes se află punctul de echilibru. Să luăm ca exemplu copilul: până la pubertate, copilul ființează natural, când curgerea energetică se desfășoară natural, deci în sensul acelor de ceasornic (Yin). Așadar, punctul de fascinație al copilului va fi mama, iar punctul de echilibru va fi mediul exterior, respectiv lumea. În jurul vârstei de 7 ani se formează personalitatea și sensul de atracție se schimbă. Acest lucru are atât efecte pozitive cât și negative asupra ființei. Pe de o parte, este permisă dezvoltarea biologică și accesul la centrul energetic numărul doi, respectiv centrul sexual, dar are impact negativ referitor la schimbarea punctelor de fascinație/echilibru. Să observăm ce se întâmplă: la pubertate, la câțiva ani după formarea personalității, sensul de curgere energetică este Yang, iar copilul devine bărbat sau femeie. Aruncați o privire pe schemă: dacă este bărbat (și curgerea energetică este Yang - condusă de personalitate și nu de esență), punctul său de fascinație va fi reprezentat de femeie, iar punctul de echilibru va fi mediul exterior. Dacă este femeie și curgerea energetică este Yang, fascinația va fi legată de copii, cu punctul de echilibru în bărbat. În cazul în care curgerea energetică ar fi influențată de esență și nu de personalitate, bărbatul ar avea ca punct de fascinație mediul exterior și punct de echilibru femeia, iar femeia ar avea ca punct de fascinație bărbatul și punct de echilibru copilul. Vă rog să fiți foarte atenți la toate aceste aspecte, cu implicațiile care derivă de aici.

O să spun aici câteva lucruri legate de mediul exterior și curgerea energetică, dar discuția pe această temă poate să ne dea bătăi de cap pentru moment. Lucrurile trebuie, totuși, spuse: nu numai noi avem nevoie de mediu ci și el de noi. Dinspre noi către mediu și invers există schimb de energie. De notat faptul că noi, oamenii, avem cele trei puncte pe pătrat cu care putem „acționa, influența” mediul exterior. În mod obișnuit, când există curgere energetică naturală, Yin, mediul extern ar fi fascinat de copil și ar avea punct de echilibru în bărbat. Asta ar însemna că mediul exterior „ar face tot ce se poate” astfel încât copilul să aibă tot ce îi trebuie, i-ar asigura o dezvoltare naturală excepțională și ar comunica în mod subtil cu bărbatul. Dacă lucrurile ar decurge în felul acesta, tot ce discutăm noi aici nu și-ar mai avea rostul - existența ar avea grijă de copil și i-ar asigura dezvoltarea completă, pe care i-ar face-o cu dăruire, exact în modul în care mamele au grijă, în general, de copiii lor. Dar, pentru că noi (omenirea) comunicăm cu exteriorul prin intermediul personalității - deci vorbim despre o curgere energetică Yang, „obligăm” exteriorul să aibă ca punct de fascinație bărbatul și ca punct de echilibru copilul. Nu discut deocamdată ce presupune acest lucru, pentru că are implicații deosebite și se pot scrie multe pe această temă. În treacăt fie spus, acesta este explicația faptului că mediul extern se comportă iresponsabil. În loc să aibă punctul de echilibru în bărbat, așa cum ar fi natural, punctul său de echilibru este în copil.

Pe final, voi nota care sunt punctele de fascinație în curgere Yang (prin personalitate) și Yin (prin esență), urmând să discutăm despre acestea în perioada imediat următoare. Apoi, vom corela aceste informații cu schema de polarizare pe care v-am prezentat-o acum ceva vreme.

1. Copil (curgere energetică Yin - prin esență) - punct de fascinație: mama - punct de echilibru: mediul extern (curgere energetică Yang - prin personalitate) - punct de fascinație: mediul extern - punct de echilibru: mama

2. Femeie (curgere energetică Yin - prin esență) - punct de fascinație: bărbatul - punct de echilibru: copilul (curgere energetică Yang - prin personalitate) - punct de fascinație: copilul - punct de echilibru: bărbatul

3. Bărbat (curgere energetică Yin - prin esență) - punct de fascinație: mediul extern - punct de echilibru: femeia (curgere energetică Yang - prin personalitate) - punct de fascinație: femeia - punct de echilibru: mediul extern

4. Mediu extern (curgere energetică Yin - prin esență) - punct de fascinație: copilul - punct de echilibru: bărbatul (curgere energetică Yang - prin personalitate) - punct de fascinație: bărbatul - punct de echilibru: copilul

Haideți să facem acum și legătura dintre schema pe polarizări, relațiile de creștere și ceea ce v-am prezentat mai sus.

V-am vorbit despre „curgere energetică prin esență și prin personalitate”. Să dezvolt puțin aceste lucruri ca să fie mai clar: în mod normal, noi folosim personalitatea pe post de interfață atunci când comunicăm cu exteriorul (atât cu cei din jurul nostru, cât și cu mediul înconjurător, indiferent de forma în care o facem). Acesta nu este neapărat un lucru rău, doar că ne lipsește și experiența provenită dintr-o comunicare prin intermediul esenței - vom deține, așadar, o viziune parțială a problemei. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că personalitatea diferă de la individ la individ.

M-aș opri puțin aici: unii oameni au o personalitate mai bine dezvoltată decât a celorlalți - așadar, implicarea lor în societate se va face profund, cu investiție mare de energie - în acest caz, informațiile primite dinspre exterior spre personalitate vor fi suficient de puternice, astfel încât o mică părticică să ajungă la esență. În cazul celorlalți, a acelora cu personalitate dezvoltată parțial, implicarea lor în societate se va face la nivel superficial, cu investiție mică de energie. Acesta este motivul pentru care cei cu personalitate dezvoltată incomplet, par adesea mai odihniți și mai viguroși - chiar și fizic sunt mai sănătoși. În realitate, acest lucru e ca un fel de sabie cu două tăișuri: economia de energie și lipsa de implicare duc într-un punct în care informațiile din exterior vor pătrunde în personalitatea respectivului doar la nivel superficial. În mod normal, numim aceste manifestări ca fiind proastă educație, lipsă de tact, proastă abordare, rigiditate psihică și mai ales emoțională.

Din acest motiv, când începem să lucrăm la dezvoltarea esenței, vom întâmpina tot felul de probleme. Toate căile spirituale autentice au ca scop dezvoltarea esenței și oferă tot felul de informații utile - ați rămâne surprinși văzând câte informații utile există în scripturi, numai că nu pot fi aplicate aceste metode pe ființele care nu și-au dezvoltat suficient personalitatea. Ba mai mult, la ființele cu personalitate dezvoltată incomplet, abordarea problemelor legate de religie capătă două aspecte: fie omul bagatelizează informațiile primite, fie transformă totul în rutină, distrugând zona energetică vie ascunsă în informațiile citite în cărțile sfinte.

Ce se poate face? Cei mai mulți maeștri nici măcar nu își bat capul cu ființele care nu și-au dezvoltat suficient personalitatea. Este și foarte dificil să lucrezi cu acești oameni, din nenumărate motive: fie promit ceva și nu se țin de cuvânt, fie nu sunt capabili să păstreze un secret, fie nu pot pune în aplicare nicio metodă de meditație, fie sunt lași, leneși, capricioși, au tot felul de dispoziții de moment și așa mai departe. Pentru yoga sau altă cale spirituală, acești oameni sunt inutili - nu poți da o metodă de meditație unei persoane de felul acesta, pentru că n-o să o poată executa. Sau se va ocupa de ea două zile, apoi își va găsi tot felul de explicații cum că metoda respectivă nu este bună pentru el. Efectiv nu se poate lucra aproape în niciun fel cu acești oameni.

Tantra are cu totul altă abordare: ea spune că acești oameni trebuie doar să absoarbă informații cât mai multe prin personalitate și astfel să și-o completeze. Nu este o treabă simplă, dar nici imposibilă. Vă rog să rețineți următorul lucru: metodele de meditație dezvoltă în ființă o curgere energetică prin esență, în timp ce relațiile de creștere (prezentate în schema de polarizări) dezvoltă o curgere energetică intensă prin personalitate. Multă lume se întreabă de ce nu dau roade metodele de meditație în cazul lor. Păi e foarte simplu, personalitatea nu este dezvoltată complet, deci accesul lor la esență este limitat aproape de zero. Oamenii cu personalitate nedezvoltată sunt ca niște copii: e suficient să le arăți o jucărie interesantă și imediat o să-și mute zona de interes.

Iată, deci, care este diferența de abordare dintre tantra și celelalte discipline spirituale: tantra dă șanse de dezvoltare tuturor, numai că e nevoie de înțelegerea întregului fenomen, și de acțiune. Implicarea într-o relație de creștere, oferă personalității „hrana informațională” necesară, astfel încât aceasta să se dezvolte. Metodele clasice de meditație și mai ales atenția cu dublă direcție, generează o comunicare intensă cu esența și o curgere energetică Yin.

Vreau să mai spun câte ceva despre schema pe polarități: ea este gândită în așa fel încât indiferent ce tip de personalitate ai avea, vei intra într-o relație cu o persoană potrivită ție din punct de vedere energetic, astfel încât „să fii trezit din morți”. Astfel, vei acumula suficientă informație în personalitate și vei putea lucra concomitent la esență. Tot acest proces este ca un dans între personalitate și esență. În tantra, nimic nu este eliminat din ființă, totul este luat așa cum este și rearanjat, pentru a obține poziția corectă.

Recitiți, vă rog, materialele despre schema de polarizare, apoi haideți să discutăm în detaliu fiecare tip de relație, cu tot ce implică treaba asta.

Continența sexuală la femei

La bărbați, pe centrul unu (centrul vital), energia preponderentă este Yang - pe același centru, energia preponderentă la femeie este Yin. Pe centrul doi (centrul sexual), femeia are energie preponderentă Yang, iar bărbatul Yin. Din acest motiv, continența sexuală este mult mai ușor de practicat de către femei și destul de greu de practicat de către bărbați (centrul care are energie preponderentă Yang este mult mai ușor de controlat). Ca o diferență măsurată în timp, unei femei care cunoaște bine orgasmul vaginal, îi trebuie aproximativ 3 - 4 luni pentru a învăța continența, iar unui bărbat, îi trebuie, în general, între 7 și 10 ani pentru a obține același lucru (pentru a reuși să-și transforme, în general, cea mai mare parte din energia sexuală). Ceva mai sus, pe centrul trei (centrul voinței), iarăși se schimbă polaritatea și bărbatul este Yang, iar femeia Yin. Pe centrul patru (centrul afectiv), din nou, bărbatul este Yin și femeia Yang. De aceea, bărbatul trebuie să lucreze mult pe centrul doi și centrul patru (centrul sexual și centrul afectiv) pentru a obține control, iar femeia trebuie să lucreze intens pe centrul unu și pe centrul trei (centrul vital și centrul voinței).

Fac o mică paranteză: atenția cu dublă direcție echilibrează centrii în mod natural, pentru că asigură o bună funcționare a centrului șase (atenția cu dublă direcție este în sine un exercițiu al centrului șase). Centrul șase, centrul mental superior, printre altele, este cel care se ocupă cu buna funcționare a celorlalți centri, mai puțin centrul șapte, centrul spiritual, denumit în yoga sahasrara. Deci dacă sunteți un practicant constant (cel puțin 4 - 6 ore pe zi) al atenției cu dublă direcție, puteți fi siguri că în câțiva ani (7 - 10), energia se va repartiza echilibrat pe acești centri.

Azi vom vorbi despre continența sexuală la femei. Nu vreau să discut prea mult despre beneficiile directe ale practicării continenței la femei; fizic se rezolvă multe probleme, cum ar fi, de pildă, cele de menstruație (dureri/scurgeri lunare abundente), dispare sau se diminuează senzația de sfârșeală fizică, crește imunitatea organismului iar corpul are constant o senzație de revigorare. La nivel psihic, apare o liniște intensă și o claritate mentală ieșită din comun. Dispar tensiunea și frica, dispare nevoia de a obține plăcerea din lucruri false (ca un exemplu, nevoia de a obține plăcere din shopping sau mâncând în exces). Apare un sentiment profund de independență, de împăcare cu tine și cu exteriorul, dorința de a face bine celor din jur.

Orgasmul clitoridian este asemănător cu orgasmul bărbatului. Se petrece la nivel fizic, este mecanic și parțial satisfăcător - ca și în cazul bărbatului, el se termină prin descărcare energetică și generează la final o stare de oboseală. Spre deosebire de orgasmul clitoridian, cel vaginal este profund, se răspândește în tot organismul și nu lasă în urmă starea de oboseală. După un astfel de orgasm, în general, femeia simte nevoia să fie protejată, iubită, mângâiată. În cazul în care bărbatul este practicant al continenței, în acele momente va fi aproape de ea, va fi plin de energie, va fi deschis și atent la ea. Aflați în această stare, cei doi pot pune în practică procedura de transfigurare, despre care vom discuta mai târziu. În mod normal, bărbatul nepracticant al continenței va fi rupt de oboseală și va dori să doarmă.

Spuneam la început că femeia trebuie să cunoască bine orgasmul vaginal. Prin asta înțeleg să știe să și-l provoace atunci când dispune de energie și când dorește acest lucru.

Să nu mă înțelegeți greșit: scopul în tantra nu este provocarea de orgasm; orgasmul trebuie să vină singur, atunci când este momentul potrivit. Ceea ce ne interesează în tantra este disponibilitatea pentru a avea un orgasm profund. Pentru asta, trebuie ales în primul rând omul potrivit: omul potrivit este cel cu care te simți înainte de toate liberă să te exprimi fizic și emoțional. O bună interiorizare este necesară.

Bărbații se excită în mare parte folosindu-se de simțul vizual iar femeile se excită (cele mai multe dintre ele), folosindu-se de simțul tactil. De aceea, ambii iubiți trebuie să învețe să ofere, unul celuilalt, ceea ce are nevoie. El trebuie să învețe să atingă femeia în felul în care ea își dorește, iar ea trebuie să învețe de la el ce anume ar trebui să-i arate, astfel încât să se obțină un moment intens de trăire erotică.

Sexualitatea oamenilor este, în general, orientată către ideea de descărcare fiziologică. În tantra, dimpotrivă, scopul este încărcarea cu energie și schimbul subtil de energie între iubiți (repolarizare). De aceea, jocurile erotice, impregnarea conștientă cu energie erotică sunt practici constante. Tantricul este mereu atent la ceea ce simte, la senzațiile provenite din exterior, fie ele vizuale, tactile sau de altă natură, în ideea de a-și îmbogăți interiorul și de a împărți apoi acel interior cu iubitul sau iubita.

Antrenamentul fizic

Ca antrenament fizic, sunt foarte bune exercițiile Kegel, așa-zisa urinare fracționată. Antrenarea mușchilor vaginali este esențială pentru a putea simți plăcerea cât mai intens. După ce antrenamentul fizic este cât de cât pus la punct, se trece la pasul doi: trebuie să creați împreună cu iubitul o atmosferă erotică intensă. Prin atmosferă erotică intensă nu înțeleg neapărat porcăriile văzute prin filme, gen lumânări aprinse și cină romantică. Trebuie să pui în practică acel ceva care te stârnește, care te face să te aprinzi. Dacă îți alegi pe baza schemei de polarizare pe cineva care se potrivește cu dorințele tale, atmosfera erotică intensă se va produce destul de ușor.

Practica

Trebuie să te apropii de orgasm, având grijă să nu treci „dincolo” de punctul intens maxim. În momentul în care energia erotică atinge cote ridicate, relaxează-te și folosește-ți imaginația pentru a „răspândi” senzația de plăcere în tot organismul. De asemenea, poți folosi imaginația pentru a-ți închipui că energia „urcă” pe coloana vertebrală și „țâșnește” prin creștetul capului. Este un exercițiu mental folositor, care ajută la transformarea energiei.
Joacă-te astfel cu amânarea orgasmului până în momentul în care energia tinde să explodeze. Atunci, printr-o decizie fermă, fă pasul către orgasm, căutând să nu lași să se producă mișcările obișnuite și necontrolate care duc la pierdere energetică. O mișcare lentă, dar fermă, combinată cu o relaxare a tuturor mușchilor corpului, fac să urce energia de pe centrul doi pe centrul trei.
La femei este foarte simplu, la bărbați este complicat și e nevoie de multe alte exerciții.