Metoda de meditație de astăzi nu este una obișnuită. Dacă ar fi să facem o clasificare a acestor metode, vom vedea că există trei mari categorii: metode de meditație care acționează pe ocolite, metode de meditație cu potențial direct de trezire și metode de meditație cu acțiune instantanee. Vipassana, de exemplu, este o metodă care acționează pe ocolite. În vipassana ți se spune să îți observi respirația și cam atât. Buddhanici nu a vorbit prea mult despre pauza dintre respirații, știind că un practicant adevărat o va descoperi de la sine. Însă pasul important pe care trebuie să îl faci în vipassana nu este să descoperi pauza dintre respirații, ci să descoperi ceea ce se află în acea pauză. Așadar, când vine vorba despre vipassana nu ți se va vorbi despre ceea ce găsești în pauza dintre cele două respirații, ci ți se va spune doar să-ți urmărești propria respirație.
Metodele „mori acum”, „tehnica stopului” sau „atenția cu dubla direcție” sunt metode cu potențial direct de trezire. Ele sunt pentru oamenii care au înțeles că nu au nevoie de timp pentru a se trezi și caută să se trezească cât mai curând cu putință. Nu ai nevoie să practici tehnica stopului douăzeci de ani pentrua vedea ce este de fapt starea în care ești treaz. Toți cei care au încercat-o au putut să confirme faptul că în momentul în care îți aplici un stop, conștiința funcționează „altfel”.
Mai există metodele de meditație cu acțiune instantanee, care sunt folositoare numai în anumite situații și numai dacă cel aflat pe cale nu are alte opțiuni decât să aplice o astfel de metodă. Ele sunt foarte periculoase, fiindcă practicându-le te poți trezi forțat, iar dacă asta se întâmplă și nu ești pregătit, poți înnebunisau poți chiar muri, când vei vedea cum este de fapt realitatea care te înconjoară.
Metoda de meditație de astăzi se încadrează în a doua categorie, în sensul că acționează direct, fără ocolișuri. Dacă în prima categorie de metode de meditație ți se cere să-ți vezi de practică fără să-ți faci prea multe griji, în a doua categorie de metode de meditație trebuie să ai o minte foarte ageră pentru a putea procesa informațiile pe care le vei primi din abundență. Dacă nu ești suficient de inteligent, vei transforma metodele de meditație din a doua categorie într-un simplu ritual și nu vei obține nimic, dar dacă ești un om inteligent, va trebui, concomitent cu asta, să fii foarte flexibil, pentru a putea asimila informațiile pe care le vei primi.
Ca idee generală,metodele de meditație din prima categorie nu sunt deloc periculoase, metodele de meditație din a doua categorie sunt periculoase doar în situația în care nu poți asimila informațiile pe care le vei primi, iar cele din a treia categorie sunt foarte periculoase și nu trebuie folosite decât în situații extrem de rare și numai sub îndrumarea unei persoane competente.
Pentru a înțelege cum funcționează metoda de meditație de astăzi, va trebui să discutam puțin despre noțiunea de „identificare”. Cuvântul, foartenepotrivit, este importat de prin India, însă pentru moment nu am unul mai potrivit, așa că vă rog să mă scuzați pentru faptul că îl voi folosi și pentru că din cauza asta e posibil să creez confuzie. Am să mă străduiesc să explic în linii mari ce înseamnă „identificare”, cum ia naștere și cum poate fi folosită tehnica de astăzi pentru a ieși din aceasta situație.
Ați observat, de exemplu, cum unii copii mici vorbesc la o anumită vârstă despre ei înșiși la persoana a treia. Ei nu spun, de regulă, „eu am făcut asta”, ci „Ionel (adică el) a făcut cutare sau cutare lucru”. Se întâmplă așa fiindcă noțiunea lor despre „eu” nu este suficient de bine conturată. Societatea este cea care creează și modelează personalitatea noastră și din cauza obișnuintei de a ne defini prin intermediul personalității, al cărei centru este acest „eu” considerăm că dacă rămânem fără personalitate vom deveni legume.
La adulți, noțiunea de „eu” este foarte solidă. Fiecare acțiune pe care un om o face se îndreaptă către întărirea eu-lui său. Dobândirea unei averi, acumularea de cunoștințe noi, aprecierea pe care și-o arată cei din jur față de el, toate astea contribuie la consolidarea eu-lui. Pentru societate și pentru viața de zi cu zi acesta este văzut ca fiind un lucru pozitiv, fiindcăpersoanele cu un „eu” bine conturat dau dovadă de acțiune cu direcție clară și sunt ceea ce numim de regulă a fi „un om pe care te poți baza”.
Un eu puternic te poate ajuta să te descurci în societate, dar tot acest eu îți poate crea probleme. Eu-l se bucură și suferă și cu cât este mai puternic cu atât bucuria și suferința lui sunt mai mari, atât de mari încât se pierde echilibrul. Într-o bucurie foarte mare poți face gesturi necugetate, iar într-o suferință prea mare poți ajunge la sinucidere.
Mecanismulde întărire al eului se bazează pe rememorarea istoricul său, pe abstractizare și pe conceptualizare. Eului îi place enorm să categorisească și să așeze totul pe bază de concepte, pe bază de definiții. Prima care are de suferit din asta este viața emoțională. Pornind de la un simplu concept, eul îți poate aduce suferință sau bucurie, toate false, fiindcă sunt create la comandă, pe baza unei abstracții. Spun „lămâie” și deja simți gust acru în gură, spun „musulman” și deja te gândești la atentate teroriste,deși musulmanii și islamul nu au nici o legătură cu fanatismul. Iată, eul trage imediat concluzii și îți induce stări, în funcție de aceste concluzii.
Spuneam ceva mai sus că mecanismul de întărire al eului se bazează pe istoricul său. Am mai spus-o și cualtă ocazie, atunci când ești întrebat cine ești, tu te gândești automat la propria ta istorie: ce ai făcut în trecut, ce experiențe ai avut și așa mai departe. „Eu am făcut aia, eu n-am făcut aia” și de aici, în funcție de propriul istoric, vei simți mândrie sau suferință.
Metoda de astăzi ne ajută să vedem cine suntem de fapt. Este o metodă foarte complexă, pe care Ramana Maharshi a folosit-o cu înțelepciune. Mulți oameni și-au găsit pacea interioară prin această metodă, fiindcă acționează direct în mijlocul problemei, fără ocolișuri inutile.
Închide ochii și întreabă-te cine ești. Inițial o să-ți apară numele, dar trebuie să perseverezi, observând ceea ce nu ești. Ești corpul? Ești mintea? Ești emoțiile? Întreabă-te constant și sincer CE EȘTI? Nu așteptaca cineva să-ți răspundă, întrebarea ți-o pui ție, încercând să te simți, să iei contactul cu tine.
Inițial te vei simți ciudat, fiindcă nu ți s-a spus niciodată că poți să afli cine ești în modul acesta. Totdeauna ni s-a spus să căutăm în cărți, să vedemce au spus marii gânditori că suntem, să căutăm în scripturi, să vedem ce spun ele că suntem. Tot ce trebuie să faci este să te întrebi ce ești. Și ține minte acest mic amănunt care poate face minuni: ceea ce poți vedea este diferit de tine. Reține, te rog, asta: tot ceea ce poți vedea, simți, auzi, nu poți fi tu, pentru că tu ești chiar cel care le vede pe toate cum există. Mergi pas cu pas către interiorul tău, căutând să nu te confunzi cu ceea ce descoperi. Vei vedea multe, dar amintește-ți mereu că tu ești totdeauna cel care vede. Ceea ce vezi nu poți fi tu, pentru că altfel nu ai fi putut vedea ceea ce vezi. Ca să vezi ceva trebuie să fii altceva decât lucrul care este văzut.
Aceasta este una dintre variantele meditației de astăzi și se adresează persoanelor cu tendințe de interiorizare. Extrovertiții, pot practica metoda altfel, într-un mod la fel de eficient.
În timp ce în metoda clasică urmărim să nu ne confundăm cu ceea ce vedem, descoperind că nu suntem ceea ce putem percepe, în aceasta variantă vom căuta să simțim că suntem tot ceea ce percepem. Dacă în prima variantă, ideea de baza este „eu nu sunt nici aceasta, nu sunt nici aceea”, în a doua variantă, ideea este „eu sunt și aceasta, eu sunt și aceea”.
O mică precizare, apoi închei: niciodată nu trebuie practicate ambele variante. Încercați-le pe amândouă câte trei zile și vedeți care dintre variante vă oferă o mai bună claritate mentală și o liniște interioară mai profundă. Apoi axați-vă pe varianta aleasă.