Întrebare: Pornind de la premisa că ce se spune în respectivele texte e adevărat, întrebarea mea este dacă poate cineva să treacă de la un tip la altul. Pomeneați de „exces de energie Yin pe svadhisthana„ versus „exces de energie Yang pe muladhara și carențe de energie Yin pe același centru„ în cazul bărbatului. Deci presupun că această schimbare dintr-un tip în altul este posibilă. Dacă într-adevăr așa e, m-ar interesa să-mi spuneți cum.
Om_de_jad: Se urmărește armonizarea energiei la nivelul fiecărui centru de forță, pentru că acolo unde este exces sau lipsă, apare mereu un dezechilibru. Motivul pentru care se urmărește obținerea acestei armonizări a fost explicat într-unul dintre postările anterioare, dar voi relua puțin ideea, pentru ca lucrurile să fie mai clare.
Noi nu ducem energia aproape niciodată mai sus de centrul trei. Pe planeta noastră, energia cu care putem opera este gândită fix pentru primii trei centri - e o chestiune care ține de stadiul actual de evoluție al vieții pe Pământ, putem doar să constatăm faptul că așa stau lucrurile și să ne adaptăm la situație. Fără doar și poate că în viitor, bagajul genetic cu care ne vom naște ne va oferi din start accesul la centrul patru, dar la momentul în care noi purtăm această discuție, accesul la centrul patru se poate obține doar prin muncă bine direcționată. Munca în sine nu poate fi una obișnuită, pentru că dacă ar fi, foarte mulți oameni muncitori ar avea acces la acest centru. Când eu am scris pe Softpedia, acum câțiva ani, că omul nu are un suflet și că trebuie să muncească pentru a obține unul, multe persoane s-au supărat pe acele afirmații și au preferat să considere că n-am respect pentru oameni și că îi consider ființe inferioare, fără suflet. Nu este așa, eu doar am spus că oamenii nu au suflet fiindcă nu și-l simt și i-am invitat să facă un test de sinceritate pe ei înșiși și să spună unde au acel suflet despre care vorbesc (suflet, spirit, conștiință, sau cum mai vrei să-i spui). Ei vorbesc despre iubire, despre dăruire și despre compasiune, cu alte cuvinte despre stări care le sunt străine sau la care au acces într-un mod atât de firav încât mai bine și-ar ține gura și ar păstra pentru ei bruma aia de experiență, ca pe un lucru sfânt, în speranța că într-o zi experiențele se vor repeta și se vor aprofunda, ducând într-un final, prin acumulare, la ceva cât de cât coerent și concret. În loc să facă asta, ei vorbesc continuu despre stări extatice, despre trăiri sublime și alte lucruri de acest gen, dar în realitate fiecare știe pentru el că nu deține nimic. Mai mult decât atât, mulți dintre cei cărora le turuie gura despre stări extatice pe care nu le cunosc, aruncă cu noroi fără jenă în puținele ființe care au ridicat după puterile lor omenirea asta la care facem cu toții parte. Ca idee, elimină-i din istoria omenirii pe Iisus, pe Buddha, pe Mahomed, pe Ramakrishna, pe Krishnamurti, pe Nissargadatta Maharaj, pe Ramana Maharshi și vei rămâne cu un trecut sângeros, plin de lupte pentru putere și de tăieri de capete, cu distrugere și ură. Eu prefer varianta cu Iisus, Buddha și Mahomed, alții preferă varianta cu Mao Zedong, cu Stalin și cu Hitler.
Armonizarea energiei pe primii trei centri ne permite accesul la cel de-al patrulea, singurul prin care este posibilă iubirea - orice discuție despre iubire, atâta timp cât centrul patru nu este treaz, va fi o spoială fără rost. Uite cum stau lucrurile: energia de pe centrul vital este „procesată” în muladhara unde își schimbă frecvența și devine energie sexuală. Iată cu adevărat o minune: energia care pe centrul unu dă o stare plăcută de vitalitate, când este dinamizată și transformată în centrul muladhara, pentru ca apoi să se mute pe centrul superior, devine dintr-o dată energie erotică. Ca să vezi cât de greu se obține acest lucru, iată, omul are nevoie de 12 - 14 ani de existență pentru ca cel de-al doilea centru de forță să-și înceapă activitatea - este nevoie ca organele sexuale să ajungă la o anumită maturitate pentru ca energia să poată să-și desfășoare activitatea pe centrul doi al ființei.
Şi iată că o dată cu trezirea centrului doi, multe lucruri lipsite de sens pe centrul unu, devin posibile și cu sens, acum: ochii persoanei iubite, forma corpului acesteia, mirosul, dorința de a atinge și de a poseda corpul ființei de sex opus, act finalizat cu perpetuarea speciei, ei bine, toate aceste lucruri sunt adevărate minuni - ele devin posibile doar printr-un act care nouă ni se pare banal, prin mutarea energiei vitale de pe centrul unu pe centrul doi. Iată ce ființă magică este omul, iar povestea sa merge mai departe: atunci când energia își schimbă frecvența pe centrul doi și se mută pe centrul trei, pe centrul voinței, multe alte lucruri minunate se vor întâmpla.
Problema noastră este că din cauza educației primite, centrul doi este aproape blocat. Aș putea spune că sexul ni se întâmplă - noi nu avem respect pentru sexualitatea noastră, ne urâm pornirile erotice. Ne place să ne considerăm „ființe elevate”, prin asta înțelegându-se că facem abstracție de sex și ne stă mintea numai și numai la iubire. Ei bine, iubirea nu e posibilă până când energia nu se mută de pe centrul unu pe centrul doi, de pe doi pe trei și de acolo pe centrul patru. Un om nesatisfăcut din punct de vedere sexual, poate vorbi despre iubire mii de ani, că va spune cuvinte din buze. Tehnic vorbind, nu poți ține activ - nu poți hrăni cu energie - un centru precum centrul patru, pe baza unor poezii tembele despre „iubire”, ale unor emisiuni lacrimogene de dat ajutoare la săraci, ori citind Biblia sau Coranul.
Ce rol au tipurile de cupluri cărora le fac descrierea? Tocmai rolul de a debloca energia la nivelul centrului doi, cu scopul de a-i permite accesul la cel de-al treilea centru, apoi, cu puțin noroc, la al patrulea. Armonizarea energiei pe primii centri se poate face și prin alte metode, nu este obligatoriu să recurgi la tantra. Yoga, de exemplu, stimulează din start toți centrii de forță, nu doar pe primii trei. Jocul realității sau a patra cale, urmărește de la început dinamizarea primilor patru centri. Scopul pe a patra cale este să trezești cea de-a cincea funcție prin practica atenției cu dublă direcție. Atenția cu dublă direcție stimulează toți cei patru centri, ținta fiind manifestarea celei de-a cincea funcții (așa-zisa funcție a sufletului), care este posibilă doar la un om cu centrul patru treaz; dar reține, nu oricine e capabil să practice atenția cu dublă direcție. Ca să-ți faci o idee, pe Softpedia am scris despre Jocul Realității, au citit sute de oameni ceea ce s-a scris, iar dintre acești oameni, numai vreo zece persoane au fost interesate și au ales să meargă mai departe. Din aceste zece persoane, vreo patru au reușit să-și trezească cea de-a cincea funcție, dar asta este un caz fericit, fiindcă pe aria de religie și spiritualitate, aria unde eu am scris, intrau oameni educați, oameni deosebiți. În realitate, procentul de oameni interesați pe bune de dinamizarea centrului patru sunt extrem de puțini - din 10.000 de oameni, poate unul sau doi sunt capabili să o facă. Și să nu crezi că în yoga este mai lejer. Să luăm exemplul nostru, din România: Gregorian Bivolaru are la MISA câteva zeci de mii de adepți, care au primit tehnici de dinamizare a tuturor celor șapte centri de forță, nu doar a primilor trei. Ei bine, câți dintre acești adepți crezi că au acces la cea de-a cincea funcție? Doar câțiva.
Tantra ne spune să ne ocupăm pentru început de primii trei centri, să le oferim atenția cuvenită. Așa cum la vârsta de 12 - 14 ani, corpul tău este gata să manifeste dorința sexuală, tot așa, oferind atenția cuvenită primilor trei centri, la un moment dat, organismul va reacționa corespunzător și îți va da acces la centrul patru. Dar acest lucru se va întâmpla în mod natural, elegant și frumos, atunci când tu ești copt și suficient de matur încât să ai acces la o nouă dimensiune a ființei.
Deci scopul pentru care eu descriu aceste tipuri de relații este deblocarea energiei la nivelul centrului doi. Vor fi descrise trei tipuri de relații: una care se referă la centrul vital, una care se referă la centrul sexual și una care se referă la centrul voinței, pentru că nu totdeauna avem o problemă cu centrul sexual - el poate că își face treaba bine, dar e posibil ca centrul vital să nu ofere suficientă energie cât să poată lucra centrul sexual cu ea (sau nu îi oferă energie la calitatea corespunzătoare). Mai e și situația în care primii doi centri funcționează bine, dar centrul trei nu poate primi ceea ce este furnizat de către centrii „de jos”.
Eu am numit aceste relații „de creștere”, fiindcă într-o astfel de relație te vei simți în largul tău, iar energia nu va stagna, „o va lua singură în sus”. Să alegem un caz: un servitor își caută o stăpână. El știe un singur lucru: „vreau o stăpână pentru care să trăiesc, vreau o femeie pentru care să muncesc, vreau o femeie dreaptă, bună la suflet, corectă cu mine, pentru care să simt respect și pe care să vreau s-o slujesc”. Să zicem că el întâlnește nu o stăpână, ci o adoratoare și pe care, dintr-un anumit motiv (pentru că noi, nu-i așa, ne pricepem bine să ne autoiluzionăm), o consideră stăpână, se căsătorește cu ea și face repede și un copil. Va ieși o adevărată harababură, fiindcă acea femeie, fiind adoratoare, gândește astfel: „vreau un bărbat puternic, un bărbat de la care să am ce să învăț, pe care să mă pot baza, căruia să-i pot da sufletul meu”. Servitorul nu are nevoie de ceea ce îi poate oferi adoratoarea. El este un bărbat puternic, dar nu își dorește să primească în mâinile sale sufletul unei adoratoare. El însuși caută o femeie pe mâna căreia să se poată lăsa, o stăpână blândă și bună care să-l modeleze. Așa că fie își va bate joc de adoratoare, considerând-o proastă și ființă degradată (dependentă), fie acea femeie îl va lăsa rece, în concluzie o va ignora complet, o va trata cu răceală. La nivel erotic, lucrurile stau încă și mai rău, dacă ne gândim la o asemenea relație: servitorul simte plăcere atunci când stăpâna îi controlează și îi dirijează atât apetitul sexual cât și corpul fizic și îl duce în direcția dorită de ea, în timp ce adoratoarea își caută un bărbat căruia să-i poată oferi în dar corpul și sufletul ei, și în fața căruia să simtă că poate dărui.
Te întreb, acum, de ce trebuie să se întâmple lucrurile așa anapoda, ca în exemplul de mai sus, când fiecare om ar putea să-și identifice tipul, să muncească pentru el și pentru cel de lângă el, astfel încât totul să fie bun, frumos și așezat? Ni s-a făcut educația că toți suntem la fel, că toți ne dorim o relație de un anumit tip, că un bărbat și o femeie se simt atrași unul de celălalt într-un singur mod zugrăvit șmecherește de societate. Tantra este interesată de adevăr nu de politică, este interesată de relații care trezesc în tine resurse energetice nebănuite. Când un servitor își întâlnește stăpâna, când un erou își sărută adoratoarea și când o mamă își strânge copilul în brațe, ceva magic se întâmplă. Ceva ce n-ai să vezi într-o relație „normală”, o relație acceptată de societate și bazată doar pe prietenie și afinități reciproce. Ca o concluzie, scopul nostru nu este să țopăim de pe un tip de relație pe altul, ci să identificăm tipul de relație care ni se potrivește.
Întrebare: și ce se întâmplă dacă nu sunt o stăpână/adoratoare/mamă?
Sau chiar dacă sunt, cum identific persoana complementară? Ai dat niște descrieri, dar mie mi se pare relativ greu să îți dai seama cine e cine.
Un alt obstacol ar fi ceea ce credem că avem nevoie vs ce avem nevoie. Mie mi-ar plăcea să am lângă mine un anumit gen de persoană, dar dacă stau să mă gândesc mai bine, nu aș putea avea liniște lângă genul ăla de persoană. De exemplu, să zicem că aș fi o stăpână, dar mi-ar plăcea să am un erou lângă mine căruia să îi fiu adoratoare, dar, din descrierile tale, reiese că nu ar funcționa bine relația.
Ai spus să fim atenți la termenii folosiți (stăpână, servitor etc.) și să urmărim ce reacții determină. Am observat că mintea mea tindea să caute ceea ce era mai bun. Normal, exemplele negative nu mă interesau, iar din exemplele pozitive am ales că vreau să fiu :lol: stăpână și, pentru că vreau ce e mai bun/ce sună mai bine, mi-am spus că vreau un erou. Bineînțeles, observând asta, am recitit tot și am adoptat o viziune mai realistă.
Om_de_jad: Vezi că îți răspunzi singură la întrebări. La prima vedere pare complicat să determini unde te încadrezi, dar e simplu. Tu spui așa: „am observat că mintea mea tindea să caute ceea ce era mai bun”. Amintește-ți descrierile și vezi unde te-ai încadra. Care ar putea fi, în viziunea ta, „cel mai bun”: servitorul, eroul sau copilul? Apoi singură ți-ai dat și răspunsul: ai vrea un erou, dar dintr-un anumit motiv preferi să te consideri stăpână, de aici confuzia. Problema nu e cu descrierile mele, ci cu faptul că nu-ți place poziția de adoratoare, o consideri degradantă. Dacă ai fi o stăpână, ți-ar plăcea servitorii, dar ție nu-ți plac, așa că începi să te întrebi dacă nu cumva am greșit eu pe la descrieri :)
Întrebare: Am citit descrierile tale și, pe lângă faptul că mi se pare mai mișto să fii o stăpână, mi se pare că descrierea mă prinde ceva mai bine (să zicem că sunt o stăpână în devenire) decât celelalte. Am văzut asta prin eliminare. Mama nu sunt, iar adoratoare, uite ce zici despre ea: „adoratoarea este o femeie dotată cu sensibilitate și empatie ieșite din comun”. Eu nu am așa ceva.
Despre dorința de a avea un erou, bănuiesc că e o formă de compensare, că îmi doresc o prezență puternică asemănătoare tatălui. Spun asta pentru că, de fiecare dată când am întâlnit o persoană mai puternică, gen erou, am avut cel mult niște reacții contradictorii. De asta spuneam că e o diferență între ceea ce cred că am nevoie și ceea ce am nevoie. Poate cred că am nevoie de un erou pentru că am impresia că nu pot prețui/respecta un bărbat decât dacă e erou (ca tatăl meu), deși experiența îmi arată că nu pot comunica la nivel mai profund cu unul.
Nu îți cer să îmi rezolvi tu dilema, am făcut o completare. O să mă mai gândesc la asta.
Om_de_jad: Dar de curiozitate, te atrag bărbații-servitori? Și dacă îți plac bărbații de genul ăsta, tu ce zici, ești și în stare să fii un factor de stabilitate pentru ei?
Sau când întâlnești un astfel de bărbat îți vine să-l lovești în zonele sale moi și intime?
Cât despre faptul că n-ai fi sensibilă, eu zic să te gândești bine dacă nu cumva sensibilitatea feminină îți pare sinonimă cu naivitatea și inconștiența. Empatică nu ești tot din același motiv, nu fiindcă n-ai avea calități native în acest sens. La tine sunt blocaje care țin de educație, atâta tot. Adevărul e că nu dai mai mult de doi bani pe ideea de adoratoare, iar asta e o chestie care ține numai și numai de educație. Și să nu crezi că e așa de mișto să fii stăpână.