Întreabă un bărbat

Întrebare: Cum se face că de cele mai multe ori când un bărbat iubește, el devine dependent de cea de lângă el? (cu excepțiile de rigoare)

Om-de jad: Întrebarea ta este greșită, pentru că iubirea ține de centrul patru. La oamenii obișnuiți, centrul patru nu funcționează decât în rare momente și pentru foarte puțin timp - munca centrului patru e preluată de aparatul formator (am vorbit pe Jocul Realității despre aparatul formator și despre centrul de greutate, pe „izvorul de jad”). Un om care iubește nu va deveni dependent, în schimb, un om care folosește aparatul formator pentru a „iubi”, da, poate deveni dependent. Deci întrebarea corectă ar fi „de ce aparatul formator folosit pe post de centru 4 duce la dependență”, dar asta deja este o discuție care ține de Jocul Realității și pe care am putea s-o purtăm acolo, firește, dacă aș mai fi user pe acel forum. Cum nu mai sunt... mă rog, putem purta discuția asta pe privat, dacă ești într-adevăr interesată de un răspuns.

Întrebare: Credeți că se explică „fiziologic” prin faptul că bărbatul are un libido mai crescut decât femeia și, astfel, rămâne la latitudinea ei când și dacă e disponibilă pentru sex?

Om_de_jad: Aici sunt mai multe erori. Nu totdeauna bărbatul are un libido mai crescut decât femeia, sunt multe cazuri în care este invers. În plus, nu rămâne mereu la latitudinea femeii când și dacă este disponibilă pentru sex - depinde de cuplu, depinde de relația dintre cei doi. Hai să-ți relatez doar o mică porțiune dintr-o discuție banală pe care am avut-o cu cineva, acum 6 - 7 luni. Tipul îmi povestea despre o relație pe care a avut-o cu câțiva ani în urmă. Și spunea cam așa: „mă, pe asta îmi plăcea s-o forțez înainte s-o f**. Efectiv îmi plăcea s-o oblig să și-o pună cu mine - păi ce mama dracului, asta stătea la mine acasă, mânca din banii mei, trebuia să dea și ea ceva la schimb...” - să nu crezi că individul în cauză era un dobitoc cu patru clase, ai rămâne efectiv surprinsă dacă l-ai cunoaște. Poate chiar ai avea o părere bună despre el.

Şi în final, nu, dependența în relația de cuplu nu este pur fiziologică, este mai degrabă psihologică. Iarăși fac trimitere la topicul despre dependența psihologică, discuția pe care am purtat-o cu toții acum vreo doi ani, dacă nu mă înșel. Găsești acolo multe lucruri interesante despre dependență - nu strică să recitești, s-ar putea să privești lucrurile cu alți ochi acum.

Întrebare: Eu am observat chestia asta din puținele mele experiențe și la alții și mi se pare sufocant și nesănătos.

Om_de_jad: Întregul sistem pe care se formează cuplurile este unul sufocant și nesănătos. Abrambureala după care se face alegerea iubitului/iubitei, intervenția prietenilor/cunoștințelor în relație ori a rudelor unora sau ale altora, combinate (în unele cazuri) cu intervenția lui „taica popa”, a președintelui de C.A.P. sau a mai știu eu cui, lipsa de autocunoaștere, rușinea, proasta educație și nesimțirea fac vraiște orice fel de relație. Aproape nimeni nu vine cu un sistem coerent prin care să-ți poți crea o relație de creștere, nu pentru că n-ar fi nimeni care să știe ce trebuie făcut, dar ăștia care știu cum stau lucrurile, mulți dintre ei, își văd de viața lor, știind că oricum n-o să rețineți mai nimic din ceea ce vi se spune, și-o să faceți tot cum vă taie pe voi capul, iar când o s-o dați în bară, o să vă mirați cum de s-a ajuns acolo.