Vom discuta, acum, despre pregătirile necesare, înainte de a intra conștient în contact cu lumea suprasensibilă. Spun “a intra conștient”, și nu “a intra”, pur și simplu, fiindcă noi facem deja asta, în fiecare noapte; numai că nu o facem conștient.
Așa cum am mai spus, omul este deja o fiinta suprasensibilă. Locuința noastră nu se afla doar aici. În cele opt ore, cât dormim, trăim suficient în lumea suprasensibilă, astfel încât dimineața, la revenire, să fim odihniți și cu forțele refăcute.
Trebuie observat faptul că omul nu poate locui în totalitate aici. Este necesar că ființa lui să reintre noapte de noapte în lumea suprasensibilă, pentru a se reface, iar dacă încercam să fentăm acest sistem natural, organismul se tulbură.
Există tehnici de amânare a somnului. În India, se făcea confuzie între durata somnului individului și gradul lui de evoluție spirituală. Se presupunea că sfinții trebuie să doarmă puțin, considerându-se că aceștia își refăceau forțele prin meditație, intrând conștient în lumea suprasensibilă. Astfel, au apărut tot felul de tehnici, unele dintre ele chiar periculoase, de a rămâne treaz o perioadă cât mai lungă de timp. Există, de exemplu, tehnici de respirație (pranayama), cu ajutorul cărora poți înlocui, o perioadă, somnul de noapte. Prelungit la infinit, acest gen de practică, poate duce la lucruri grave, că de exemplu comoții cerebrale. Iată de ce, înainte de a avea acces la lumea suprasensibilă, este necesar să cunoaștem mai multe lucruri și să înțelegem mai bine cum trebuie să ne pregătim.
De altfel, accesul la lumea suprasensibilă trebuie să apară natural, nu forțat. Noi nu încercăm să accesăm această lume – repet, asta se întâmplă deja în fiecare noapte, numai că noi suntem cumva ascunși după o perdea, în timp ce trecem prin aceste procese.
Vă rog să rețineți următorul lucru: nu încercați să fiți conștienți în timpul somnului, așa cum o faceți ziua. Aceasta e una dintre greșelile de bază, pe care le fac cei care vor să aibă acces la lumea suprasensibilă. Ei incearcă să aducă, în timpul nopții, conștiența din timpul zilei, însă acest lucru nu e posibil decât parțial, fiindcă somnul nu înseamnă altceva decât adormirea conștienței obișnuite.
E posibil ca prin voință puternică și prin anumite tehnici să fiți conștienți în timpul somnului cu vise și chiar în timpul somnului fără vise, însă aceasta trebuie luat doar ca un antrenament. Tehnic vorbind, o parte a creierului rămâne activă pe toata perioada în care sunteți conștienți în timpul somnului, iar rezultatele obținute în urma acestui gen de practică sunt destul de folositoare. De ce? Fiindcă vă veți convinge de faptul că ceea ce numim a fi conștiență, aici, nu se potrivește deloc cu conștiența de dincolo, tot așa cum voința de aici are cu totul altă natură dincolo. Chiar și corpul fizic este altceva decât este aici.
Ca regulă generală și dacă nu vreți să vă stricați somnul, vă rog să lăsați corpul și mintea să doarmă normal.
Tehnicile pentru somn conștient pot fi folositoare doar pentru a înțelege ce vă spuneam mai sus. Aceste tehnici funcționează pe baza alarmei ceasului intern sau pe asocieri făcute conștient.
Iată aici trei tehnici pentru trezirea în vis, deși repet, NU așa se pătrunde în lumea suprasensibilă – luați asta doar ca pe un antrenament:
1. Înainte de culcare, timp de 6 luni sau un an, vă impuneți să visați un anumit lucru. Nu schimbați tema, impuneți-vă să visați același vis, astfel încât când visați, într-un final, ceea ce v-ați propus, să vă dați seama că e vis. În clipa în care vă dați seama că e vis, primă data vă veți trezi, după care, în timp, veți rămâne conștienți în timp ce visati.
2. Înainte de culcare, concentrați-vă în centrul 6, ajna chakra, situat între sprâncene și nu coborâți “privirea” de acolo. În mod natural, în timpul somnului, conștiința se coboară în inimă, pentru a se odihni. Rămâneți concentrați în ajna chakra și căutați, pe cât posibil, în mod conștient și voluntar, să nu lăsați ochii să se miște în toate direcțiile. Adormiți așa și veți avea un somn conștient, pe o anumită perioadă de timp.
3. În fiecare zi, de câte ori vă amintiți, priviți-vă palmele și fiți conștienți că acelea sunt palmele voastre. Spuneți-vă de fiecare dată că vreți să vă vedeți mâinile în timp ce visați. După o anumită perioadă, veți face asta în vis și vă veți aminti că visați. Printr-o decizie fermă, rămâneți conștienți în vis și nu vă treziți.
De ce v-am dat aceste tehnici? Ei bine, deși la început vă veți trezi instantaneu din somn, la un moment dat, trezirea se va face progresiv și vă veți trezi doar la voință. În felul acesta, veți putea observa procesul de trecere din suprasensibil în sensibil. Acest lucru este foarte folositor, fiind mult mai ușor de obținut decât varianta inversă, respectiv să observați, atunci când adormiți, trecerea de la sensibil la suprasensibil. Nu e imposibil, doar că foarte puține persoane reușesc asta. Revenirea de la suprasensibil la sensibil este parte din același proces, așa că veți putea să vedeți cum se petrec lucrurile.
Trebuie să vă avertizez, totuși, de faptul că somnul conștient vă va pune față în față cu zone din voi care vă pot speria. Avem chiar aici pe forum trei sau patru persoane care s-au speriat de propriul lor subconștient și care după aia au început să bea zece litri de agheasmă pe zi și să vorbească mai mult despre draci și mai puțin despre Dumnezeu. Deși somnul conștient este o pregătire (un antrenament) pentru lumea suprasensibilă, trebuie să fiți avertizați de faptul că în acele momente, în care sunteți conștient în vis, veți trece prin tot felul de grozăvii, de la coșmaruri trăite conștient, la așa-zise posedări, imposibilitatea de a vă deplasa ori mobilitate exagerată, treceri prin ziduri, zbor, ș.a.m.d.
Toate acestea se întâmplă oricum în timp ce dormiți, numai că nu sunteți conștienți de ele. Sfatul meu e să nu vă speriati, iar dacă sunteți o persoană credincioasă, spuneți în timp ce vi se întâmplă lucruri de genul ăsta, rugăciunea Tatăl Nostru sau crezul creștin.
Cei care sunt mai sceptici de felul lor sau atei convinși, e posibil ca în loc de drăcușori și posedări să viseze cuburi și sfere, fractali sau pericole obișnuite, gen cădere în gol, prăbușiri cu mașina în prăpastie, animale sălbatice etc. Evident, nu e obligatoriu să visați urât. Puteți visa lucruri frumoase - important e să fiți totdeauna conștienți, la revenire, că visul e vis și realitatea e realitate. Altfel, veniți să povestiti pe aici că v-au răpit extratereștrii, că v-au lovit mingi de foc, că ați vorbit cu Sfântul Petru sau cu Hristos ș.a.m.d.
De altfel, trebuie să ne păstrăm o minte cât mai lucidă, atunci când vrem să accesam lumea suprasensibilă, altel, toate aceste demersuri nu vor fi altceva decât o autopăcăleală. Avem nevoie de o minte lucidă, de o voință puternică și de o minte științifică. Am văzut că pe aici, pe forum, au fost chiar persoane inteligente, cu o minte foarte bine structurată și cu pregătire tehnică, dar care au preferat să confunde ceea ce prezint eu aici, cu aberațiile indivizilor care confundă lumea reală cu lumea imaginară.
Veți vedea, pe parcurs, că abordăm problema lumii suprasensibile într-un mod cât se poate de concret. Credeți-mă, se poate, numai să aveți mintea deschisă și să n-o dați nici în posedări, dar nici să fiți proprii prizonieri ai unei gândiri materialist-exagerate.
Data viitoare vom continua discuția despre pregătire, fiindcă mai sunt niște lucruri de spus pe tema asta.
S-a pus în discuție utilitatea cunoașterii lumii suprasensibile. S-a mai sugerat, de altfel, că ar fi o idee bună să ne ocupăm întâi de lumea sensibilă și după ce o vom cunoaște suficient, să ne ocupăm de așa-numita lume suprasensibilă, numai că fenomene din lumea sensibilă se intersectează cu altele din lumea suprasensibilă, astfel încât cunoașterea uneia nu este posibilă fără cunoașterea celeilalte, decât până la un anumit punct. Așa cum am mai spus, cunoașterea lumii sensibile are ca punct central starea de prezență, accesul la propriul sine sau trezirea (așa cum e denumită de către jucători).
Tot felul de învățături, mai noi sau mai vechi, ne spun că întreaga cunoaștere exterioară a lumii este aproape inutilă fără cunoașterea de sine.
Totuși, se pune următoarea întrebare: ce facem în momentul în care dobândim cunoașterea de sine, starea de prezență continuă sau trezirea? În acel moment, se observă două lucruri: primul este acela că apare senzația că nu mai există nimic dincolo de prezența propriului sine, iar al doilea este acela că pentru prima dată, înțelegem, la modul profund, că sinele nostru este un fenomen al vieții exterioare, un fenomen al lumii sensibile, inclus în lumea sensibilă și deci supus legilor fizice și procesului morții. Cunoașterea de sine, în orice formă ar fi ea, fie că ne referim la forma inferioară, respectiv amintirea de sine sau că ne referim la forma superioară, respectiv prezență/pură existență (așa cum este denumită în yoga), este doar un produs al lumii sensibile și condiționat de lumea fizică. Buddha a insistat pe ideea de acces la Anatman (la non-sine) și nu la Atman (sine). Acesta trebuie considerat a fi un proces firesc, o creștere naturală, iar cantonarea la nivelul lui Atman (cantonarea la nivelul sinelui) trebuie văzut ca o stagnare la nivelul lumii sensibile.
Se întâmplă următorul lucru: accesul la propriul sine este rezultatul muncii personale și a grației divine, sau, în limbaj creștin, munca personală de îndreptare și lucrarea Duhului Sfânt – doar prin muncă și efort personal, nu se va ajunge la starea de prezență. Pe de altă parte, cunoașterea diferitelor discipline din lumea sensibilă (matematica, chimie, fizica, biologie), nu vor putea să ne ofere, ele singure, acces la propriul sine. Pentru asta este necesară o altfel de muncă, un efort și o orientare către tine însuți, dublată de un interes real pentru dobândirea stării de prezență. Însă, după cum se observă, numai pe anumiți oameni îi preocupă problema accesului la sine, numai anumiți oameni depun eforturi susținute pentru a dobândi cunoașterea de sine și numai anumiți oameni se și tin de practică. Cunoașterea lumii suprasensibile, în acest caz, ne va ajuta să înțelegem de ce unii oameni prețuiesc foarte tare cunoașterea de sine (prezența), alții înteleg numai parțial necesitatea accesului la propriul sine, în timp ce alții consideră acest lucru inutil sau chiar dăunător.
Sigur că putem lua în discuție, ca explicație, moștenirea genetică, iar acestă abordare este corectă până la un punct, cu precizarea că explică numai partea fizică a problemei. Fără o cunoaștere a lumii suprasensibile, nu vom înțelege niciodată condiționarea umană în ansamblul ei, ci numai mici condiționări (condiționări parțiale, date de lumea fizică) la care omul este supus. Moștenirea genetică va explica numai partea fizică a problemei, dar nu ne va spune nimic despre rezonanța dintre partea fizică (explicată prin moștenire genetică, ADN etc) și sufletul celui care consideră de cuviință să se “lege”, în plan fizic, de un anumit istoric al unui anumit neam. Fără o astfel de cunoaștere, nu vom reuși să înțelegem prea multe lucruri despre alegerile pe care un om le face pe parcursul vieții și modul în care viața acelui om se leagă cu istoricul neamului din care se trage, având drept rezultat, istoricul personal al individului.