Jocul Realității

Bun, să zicem că lumea s-a mai calmat puțin. De aceea, cred că este cazul să vă vorbesc acum despre prima metodă de meditație. Fiind prima prezentată aici, e nevoie de câteva informații pentru a înțelege cum funcționează.

Lumea suprasensibilă începe chiar de acolo de unde simțurile noastre nu mai pot percepe, însă de la lumea sensibilă, la cea suprasensibilă, există o zonă de trecere, o zonă tampon sau o poartă. A se nota faptul că la această zonă intermediară nu se poate ajunge forțând simțurile. Dacă vom abuza de un anumit simț, nu vom ajunge, prin obținerea de “mai multă informație” provenită de la acel simț, dincolo de el însuși. Este un aspect important, referitor la tehnica de abordare, în general.

Metoda de astăzi, folosește simțul vizual ca punct de plecare, însă acționează direct în zona tampon, zona porții, aflată între lumea sensibilă și cea suprasensibilă. Scopul, când folosim această metodă, este acela de a deprinde abilitatea de a trece din sensibil în suprasensibil, mai întâi observând această zonă, apoi, după ce ne familiarizăm cu ea, să ne folosim de aceasta, pentru a ieși din zona sensibilă.

În mod normal, noi comunicăm cu mediul ambiant prin intermediul simțurilor. Asta înseamnă că informația din mediul ambiant, intră în contact cu anumiți receptori fizici, apoi este purtată către interiorul nostru, pentru a fi prelucrată, însă noi, pe tot parcursul acestui proces, ne aflăm în interior. Ceea ce se desfășoară în exteriorul nostru ne rămâne, astfel, cunoscut parțial și având o valoare de cunoaștere relativă.

Atunci când vorbim despre accesul la lumea suprasensibilă, ne referim la faptul că “ceva” din noi înșine, poate “ieși” în afara noastră (în afara corpului fizic), pentru a “percepe” lucruri și fenomene din afara acestuia. Acel “ceva” care poate “ieși” înseamnă mai multe lucruri, dar pentru moment, ne vom limita la a folosi simțul văzului, ca punct de plecare, pentru a “ieși” din interiorul corpului fizic și a lua contactul cu mediul ambiant, într-un mod diferit de cel obișnuit, în care sunt folosite simțurile.

Pentru asta, va trebui să facem un antrenament pe o anumită perioadă de timp, iar despre acest antrenament vom vorbi în cele ce urmează. Rețineți, vă rog, că antrenamentul în cauză nu este identic cu scopul propus – antrenamentul este antrenament, nu înseamnă că este tot una cu accesul la lumea suprasensibilă. Cu ajutorul lui vă puteți face o idee despre cum trebuie să abordați problematica accesului la ceva care se află dincolo de simțuri, atâta tot.

Ştiți cu toții că dacă priviți flacăra unei lumânări, timp de câteva minute, pentru ca apoi să rămâneți cu ochii închiși, flacăra va persista, ca imagine pe retină, pentru o perioadă de timp – practic, negativul imaginii flăcării – și nu imaginea în sine - va persista o perioadă de timp, dar tot sub formă de imagine, după care se va stinge, încetul cu încetul. Același lucru, se poate face, în stadii ușor mai avansate, cu corpuri mai puțin luminoase. Astfel, puteți privi negativul anumitor obiecte, obținând, după o anumită perioadă de timp, abilitatea de a percepe în același timp atât imaginea reală a obiectelor, cât și negativul lor. Acesta este primul tip de antrenament.

După o anumită perioadă de timp, când veți dobândi abilitatea de a vedea atât imaginea obișnuită a obiectelor, cât și negativul acestora, va trebui să faceți același lucru, cu celelalte simțuri. Orice fel de informație provenită prin simțuri, va putea fi abordată, în acest stadiu, atât în formă obișnuită, cât și în forma ei inversă, completând, într-un anumit timp, baza de date personală cu imagini, impresii, etc, provenite de la simțuri, și cu negativul/inversa acestora.

Când antrenamentul va deveni ceva obișnuit, respectiv, veți învăța să percepeți atât obiectele din exterior cât și fenomenele din interiorul vostru, constant și instant, în două variante, cea obișnuită și cea inversă, veți putea trece la pasul final, respectiv să vă priviți pe voi înșivă și inversa voastră. Această inversă a voastră (ca inversă a ceea ce reprezentați aici, ca ființă umană), nu este altceva decât identitatea voastra (eul vostru) din planul astral.


V-am prezentat, cu ceva timp în urmă, o metodă de trecere din zona sensibilă în suprasensibil. Metoda în sine, deși foarte eficientă, este inofensivă, în sensul că va da rezultate doar dacă sunteți deja capabili să asimilati și să integrati corect rezultatele unei interacțiuni de acest gen.

Deci, pentru neinițiat, această metoda este cumva inutilă, eu am prezentat-o doar pentru a ilustra faptul că există tehnici și exerciții concrete de a pătrunde în lumea suprasensibilă. Voi mai prezenta, pe parcurs, alte câteva metode, toate încadrându-se la categoria metodelor inofensive. Aici nu putem discuta despre tehnici sau metode speciale, fiindcă acestea, puse în practica sub îndrumare necorespunzătoare, ori din teribilism, pot fi periculoase, cu consecințe dintre cele mai grave. Metode eficiente pentru a accesa lumea suprasensibilă sunt prezentate în cadrul grupului, fiindcă pentru jucători, lumea suprasensibilă este cel puțin la fel de concretă ca și lumea sensibilă. Jucătorul se mișcă și acționează în suprasensibil la fel cum omul obișnuit acționează în lumea sensibilă.

Eu am spus, încă de la începutul discuției, faptul că accesul la lumea suprasensibilă nu este pentru toți. Probabil că am fost interpretat greșit, n-am spus-o în ideea de a minimiza anumite ființe umane, am spus-o într-un context asemănător cu acela în care spui despre o persoană fără pregătire corespunzătoare, că nu va reuși să cânte, din prima, o piesă la pian. Cu antrenament corespunzător, unii oameni vor reuși să cânte o piesă, alții trei sau zece, în timp ce alții vor putea cânta orice piesă își doresc. Cam la fel stau lucrurile și cu capacitatea individului de a avea acces la lumea suprasensibilă.

Oamenii din grupul nostru au înzestrări și înclinații deosebite în această direcție, deși ca pregătire interioară propriu-zisă, sunt diferențe care variază de la un individ la altul. Unii dintre ei sunt în grupul nostru de 6 sau 7 ani, dar nu practică vreo metodă de meditație. Alții, dimpotrivă, sunt inițiați și practică anumite tehnici de meditație, în timp ce alte persoane, deși venite recent în grup, au din start acces la o serie de informații cu totul deosebite. Vă prezint acest mod de lucru, tocmai în ideea de a înțelege că nu putem forța lucrurile. Fiecare are ritmul lui, iar unii nu-l au deloc și va trebui să ținem cont de asta.

S-a vorbit aici, foarte mult, despre draci, demoni și experiențe neplăcute. Aceste experiențe, în măsura în care ele nu sunt rezultatul unei imaginații debordante, le putem considera reale și nu simple invenții, intră la categoria întâmplărilor nedorite, care apar fie în urma unei metode de abordare greșită, fie în urma unor efecte karmice ascunse, care își au originea în practici și inițieri din trecutul ființei respective, sau care, dimpotrivă, pot fi considerate un fel de “pedepse” care trebuie privite și ele în contextul unuia sau al mai multor efecte karmice succesive. Cu alte cuvinte, descrierea unor experiențe neplăcute, apărute în urma încercării de a accesa lumea suprasensibilă, dar repet, în situația în care aceste descrieri nu sunt fabulațiile unor indivizi care nu pot distinge între imaginație și real, se referă la gradul de dezvoltare interioară al individului sau cel mult la karma lui, nicidecum la lumea suprasensibilă în sine sau la conținutul acesteia. A spune despre lumea suprasensibilă că este de evitat, iarăși, ține de capacitatea individului de a pricepe și de a integra corect informațiile provenite de la contactul cu această lume.

Lumea suprasensibilă este bine păzită, tocmai pentru că accesată printr-un accident, poate tulbura foarte tare persoana în cauză. Pregătirea pentru lumea suprasensibilă, de fapt, se face aici, în lumea sensibilă și palpabilă, prin diverse tehnici, prin educație și prin etică. Printre altele, atunci când pornim pe o cale spirituală, încrederea în ghid este indispensabilă. Dincolo, în lumea suprasensibilă, încrederea în ghid, reprezintă ceea ce înseamnă aici, în lumea concretă, gândirea logică și capacitatea de analiză.

Pe finalul postării, aș vrea să mai spun un lucru: metodele de meditație, atât cele pe care le prezint acum, cât și altele, despre care am scris în trecut, nu îmi aparțin. De fapt, am mai spus asta la momentul respectiv, numai că oamenii au, de regulă, o dorință arzătoare sau pretenția să primească totdeauna cele mai noi metode de meditație, în ideea formată de progresul tehnologic actual, în care ceea ce e mai nou, cel puțin în teorie, este și mai performant. Unele dintre metodele de meditație prezentate de mine “îmi aparțin”, altele (majoritatea), sunt metode vechi și deci, cunoscute. Să vă mirați că găsiți aceeași descriere a unei anumite metode de meditație în altă parte, este similar cu a te mira de faptul că tabloul elementelor chimice a fost inventat de Mendeleev și nu de profesorul tău de chimie. Iar dacă, despre tabloul lui Mendeleev, putem spune că este “al lui Mendeleev”, nu la fel putem vorbi despre tehnicile de meditație, care pot fi asociate, numai în condiții deosebite, cu anumite persoane.